Polonia și „repolonizarea” economiei: între sloganuri și realitate
Guvernul polonez, condus de Donald Tusk, a lansat o serie de măsuri economice sub umbrela „repolonizării”, un concept ce pare să împrumute din retorica protecționistă a administrației Trump. Recent, autoritățile au exclus companiile non-UE de la o licitație majoră, justificând decizia prin dorința de a proteja firmele locale și europene de concurența „neloială” din afara blocului comunitar. Cu toate acestea, în spatele acestei măsuri aparent patriotice, se ascunde o contradicție flagrantă: o bancă strategică poloneză a fost cedată investitorilor austrieci, în ciuda oportunității de a reduce influența capitalului străin.
Licitații „corecte” sau protecționism mascat?
Decizia de a exclude firmele non-UE de la licitații a fost justificată de Direcția Generală a Autostrăzilor și Drumurilor Naționale prin plângeri ale constructorilor locali. Ministrul infrastructurii, Dariusz Klimczak, a susținut că măsura este menită să asigure „reguli corecte” în procesul de licitație, acuzând companiile din afara UE că beneficiază de subvenții care le permit să practice prețuri nerealist de mici. Totuși, această măsură, aplicată abia recent, ridică întrebări despre coerența politicilor economice ale guvernului polonez.
Banca strategică pierdută: o oportunitate ratată
În timp ce guvernul promovează „repolonizarea” ca pe un panaceu economic, realitatea arată altceva. Santander Bank Polska, a treia bancă ca mărime din Polonia, a fost achiziționată de grupul austriac Erste pentru o sumă record de 7 miliarde de euro. Această tranzacție, cea mai mare din istoria recentă a Poloniei, a fost o lovitură pentru ideea de „repolonizare”. În loc să sprijine formarea unui consorțiu de instituții financiare poloneze pentru a prelua activele băncii, guvernul a preferat să rămână pasiv, invocând alegerile ca scuză pentru lipsa de implicare.
Contradicțiile unei strategii incoerente
În timp ce guvernul exclude companiile non-UE de la licitații, alte proiecte mari de infrastructură continuă să fie dominate de firme asiatice. De exemplu, modernizarea liniei de cale ferată Białystok–Ełk, parte a proiectului Rail Baltica, a fost realizată în proporție semnificativă de companii din afara Uniunii Europene. Această inconsecvență ridică întrebări serioase despre autenticitatea angajamentului guvernului față de „repolonizare”.
Repolonizarea: strategie economică sau simplu populism?
Deși conceptul de „repolonizare” este prezentat ca o strategie de dezvoltare economică, acțiunile guvernului sugerează mai degrabă un slogan electoral menit să atragă voturi. În loc să reducă dependența de capitalul străin, guvernul pare să prioritizeze interesele politice pe termen scurt, sacrificând oportunități strategice majore. În acest context, „repolonizarea” riscă să devină doar o altă promisiune goală, fără un impact real asupra economiei naționale.