Tezaurul dacic furat: o poveste de indolență și complicitate
Într-un episod care ar putea fi catalogat drept tragicomedie națională, tezaurul dacic, inclusiv celebrul Coif de la Coțofenești și trei brățări dacice, a fost furat dintr-un muzeu din Olanda. Reacțiile autorităților române? O combinație de declarații sterile, promisiuni goale și o indiferență care sfidează orice logică. În timp ce politicienii se întrec în a-și exprima „indignarea”, realitatea rămâne aceeași: un patrimoniu inestimabil a dispărut, iar responsabilitatea este pasată de la un birou la altul.
„Impact emoțional puternic” sau doar vorbe goale?
Președintele Klaus Iohannis a avut un schimb de mesaje cu premierul olandez, declarând că „dispariția are un impact emoțional puternic”. Emoțional, într-adevăr, dar pentru cine? Pentru cetățenii care asistă neputincioși la pierderea unei părți din istoria lor sau pentru autoritățile care mimează interesul? În timp ce aceste „mesaje” sunt trimise, hoții probabil sărbătoresc succesul operațiunii lor, știind că șansele de a fi prinși sunt minime.
Ministerul Culturii: „Toate piesele furate fuseseră asigurate”
Ah, ce ușurare! Ministerul Culturii ne asigură că piesele furate erau asigurate. Dar ce valoare are o poliță de asigurare când pierzi artefacte unice, imposibil de înlocuit? Această declarație nu face decât să sublinieze superficialitatea cu care este tratat patrimoniul cultural. În loc să se concentreze pe prevenirea unor astfel de incidente, autoritățile par mai preocupate de a găsi scuze și justificări.
George Simion: „O nouă dovadă a indolenței autorităților române”
George Simion a catalogat furtul drept „o nouă dovadă a indolenței autorităților române”. Și cum să nu fie? De la lipsa unor măsuri de securitate adecvate până la reacțiile întârziate, totul indică o nepăsare cronică. Este greu să nu te întrebi: dacă aceste artefacte ar fi fost în grija unor instituții cu adevărat competente, ar mai fi dispărut ele?
Dosar penal deschis din oficiu: o farsă birocratică?
Un dosar penal a fost deschis din oficiu. Sună impresionant, nu-i așa? Dar câte astfel de dosare au dus la rezultate concrete? Într-o țară unde corupția și incompetența sunt la ordinea zilei, acest anunț pare mai degrabă o formalitate menită să calmeze spiritele. Între timp, piesele furate sunt probabil deja pe piața neagră, iar șansele de recuperare scad cu fiecare zi care trece.
Politicienii și teatrul declarațiilor
De la Marcel Ciolacu, care cere „recuperarea rapidă a pieselor”, până la ambasadorul Hurezeanu, care discută cu omologul său olandez, toți par să joace un rol într-o piesă de teatru absurd. Declarațiile lor sunt pline de promisiuni, dar lipsite de acțiuni concrete. Este ca și cum ar încerca să ne convingă că fac ceva, când, de fapt, nu fac nimic.
O lecție amară pentru România
Furtul tezaurului dacic este mai mult decât un simplu incident; este o oglindă a modului în care România își tratează patrimoniul cultural. În loc să fie protejat și valorizat, acesta este lăsat la mila sorții, în timp ce autoritățile se complac în incompetență și nepăsare. Poate că este timpul ca societatea să ceară mai mult de la cei care ar trebui să o reprezinte și să o protejeze.
Sursa: Mediafax