Teatrul Absurdului: Dispariția unui Tânăr și Tăcerea Asurzitoare a Autorităților
Într-o lume în care fiecare pas al nostru pare monitorizat, cum este posibil ca un tânăr să dispară pur și simplu după ce pleacă de la serviciu? Aceasta nu este doar o întrebare retorică, ci o strigare disperată în golul unei societăți care se pretinde a fi civilizată și protejată de legi și ordine. Dar, haideți să fim sinceri, cât de protejați suntem cu adevărat?
Complicitatea Tăcută a Celor în Poziții de Putere
Este aproape poetic, într-un mod grotesc, cum funcționarii publici, acei „protectori” ai ordinii, par să se transforme în statui de ceară când vine vorba de dispariții sau alte infracțiuni care necesită un efort real de investigație. Oare când a devenit indiferența și inacțiunea un standard de operare? Ah, da, trebuie să fi fost în acel moment când au realizat că pot scăpa nepedepsiți, învârtind dosarele în cerc până la prescripție.
Ironia unei Societăți „Protejate”
Și totuși, în acest teatru al absurdului, cetățenii sunt cei care plătesc salariile acestor funcționari publici prin taxe și impozite. Ce ironie amară! Plătim pentru a fi ignorați, pentru a fi lăsați în voia sorții când soarta ne pune în calea pericolului. Este oare aceasta definiția protecției în societatea modernă? O protecție selectivă, acordată doar celor care nu au cu adevărat nevoie de ea?
Unde este Dreptatea pentru Cei Disparuți?
În timp ce familiile celor dispăruți își frâng mâinile în așteptare și disperare, autoritățile își continuă baletul birocratic, un dans macabru pe muzica indiferenței. Este oare dreptatea doar o iluzie, un miraj în deșertul moralității noastre colective? Cum putem sta liniștiți, știind că în orice moment, oricare dintre noi ar putea deveni următorul „dispărut”?
Concluzie
Este timpul să ne trezim din această letargie acceptată și să cerem răspunsuri, să cerem acțiune, să cerem dreptate. Nu pentru că este confortabil, ci pentru că este necesar. Pentru că în ziua în care ne vom confrunta cu aceeași soartă, ne vom dori să fi făcut mai mult decât să tăcem. Să nu uităm: astăzi pentru el, mâine pentru altcineva, poimâine pentru noi.
Sursa: bizbrasov.ro